portocale pe sfoara

la carturesti, intr-un colt au un bradut impodobit cu felii de grapefruit, portocale, lamai uscate, caise confiate, rulouri de scortisoara legate cu fundite. presupun ca nu au gasit o modalitate sa agate si mere coapte, pentru ca doar atat lipseste. eu de ce nu m-am gandit la asta? si in timp ce feliile de portocale se rotesc incet si te hipnotizeaza, si parfumul combinat de salata de fructe ti se urca tiptil pe nari, auzi o voce langa urechea dreapta. ” fara lumini colorate si fara globuri. inspira adanc si spune-mi ce-ti doresti. cum arata lumea ta?”. si lumea mea e trista. blocata in timp la momentul gresit. si fara vlaga. speranta e un sentiment epuizant. si feliile de portocala se invart in continuare. deloc impresionate. „vezi globuri pe undeva? lumea e formata din 6 miliarde de lumi mai mici. cum arata lumea ta?” incoerenta. fara kilometrul 0 pentru masurarea distantelor. „si unde ai vrea sa ajungi?” nu stiu. sunt in directia corecta?

a trecut un copil pe acolo si s-a agata de o creanga. feliile de portocala si-au pierdut ritmul leganat si sirul ideilor. s-au invartit nauce pana au ametit. le-am asteptat sa se linisteasca ca sa le spun ca vreau sa incep o traditie noua in functie de un sistem nou de referinta. si o sa incep punand la uscat cateva felii de portocala pe o sfoara.

4 gânduri despre „portocale pe sfoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s