baby steps

Pe la minutul 40 dintr-o conversatie de 90 de minute, it hit me. Mi se sopteste de fapt in casca de foarte  mult timp, dar parca abia acum am auzit prima data. Ca atunci cand repeti un cuvant de foarte multe ori pana cand creierul tau uita sensul cuvantului. Am incercat odata cu cuvantul „portocala”. Am repetetat „portocala” vreo 2 minute si pe urma nu mai stiam ce e aia o portocala. Anyway. So it hit me. I’m trying TOO hard. I AM trying too hard. Ma simt ca unul care a sarit de pe trambulina, de la 100 de metri si acum scoate prima data capul afara dupa aer. Tot mai am apa in ochi, si mi se scurge de pe gene, dar am aer in plamani. Daca o sa fie, o sa fie.

Acum problema e alta. Abia mi-am dat seama ca am trying too hard. Daca ma opresc, sau ma abtin, cum imi dau seama cand fac prea putin? Si asa imi reprosezi ca sunt indiferenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s