punct. De la capat cu litera mare

E primul post pe care sper intr-adevar ca ai sa il citesti. Ti-e frica sa te intalnesti cu mine si atunci nu stiu cum altfel sa ti le spun. Fara rima, ritm sau alte figuri de stil azi. Nu pot sa tin pasul cu tine. Toate se schimba de la o zi la alta. Nimic din ce e valabil azi nu e sigur ca  o sa fie valabil si maine. Si nu se schimba intr-o singura directie. Daca ma intrebi pe mine, e haos total. Daca exista o logica ,o stii doar tu. Nici macar cuvantul schimbare nu are acelasi sens pentru amandoi. Si am obosit sa insist, am obosit sa trag de tine, am obosit sa incerc sa inteleg. Pentru ca asta e problema mea cea mai mare. Nu inteleg. Cum poti sa spui „mi-e dor” dar sa nu fii dispus sa faci un efort sa ne vedem? Sau cum a fost si cu mutatul. Stiam si eu ca sunt mai multe motive sa nu ne mutam impreuna. A fost o idee nebuna de la inceput. Si ce daca? La un moment dat a parut un lucru bun. Ce nu inteleg eu este de ce azi putem sa vb despre asta si maine, faptul ca nu se poate implini, e sinonim la tine cu o despartire? Nu exista nimic intre? Nu se poate vorbi? Nu se merita vorbit? Pai si daca nu se merita vorbit despre ce am vorbit pana acum? Toate se petrec la tine in cap si din cele 10 cuvinte pe care le scapi eu trebuie sa inteleg de unde ai pornit, cum ai gandit si unde ai ajuns. Ce s-a intamplat? De ce pare sa te coste atat de mult sa tii legatura cu mine? Singurul raspuns care se justifica e ca nu te mai intereseaza o relatie pentru a nu te mai interesez eu. Restul s-ar fii putut depasi. Dar macar atat am invatat, sa nu mai fac presupuneri. Asa ca trebuie sa imi spui. A trecut mai putin de o luna. Ce s-a intamplat in timpu asta, pentru ca eu am senzatia ca nu am fost aici. Cand te-ai hotarat ca nu te intereseaza de fapt? Inainte sau dupa ce m-ai convins pe mine? Mereu iti iei ramas bun, dar niciodata cu toate cuvintele ca sa pot merge mai departe.

Nu stiu sa fiu altfel. Ti-am pus la dispozitie timpul, rabdarea, intelegerea, disponibilitatea mea pentru tot ceea ce mi-am imaginat ca ar putea fi. De mai multe ori, cu riscul de a fii penibila, un lucru pe care nu il fac usor.  Nu le vrei. Bine. Eu le las pe masa.  Dar am obosit sa joc singura un joc de doi. E randul tau. Fluiera finalul macar.

Trebuie sa fie un record si asta. Sa dureze o despartire mai mult decat relatia in sine. Dar nu am vrut sa imi reprosez vreun moment ca a fost din cauza unor cuvinte. Imi cer iertare totusi daca incerci sa fii subtil si eu refuz sa inteleg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s