Cineva, intr-un studio in Bucuresti undeva, te roaga sa inchizi ochii si sa te gandesti la ceva frumos. Apoi apasa pe un buton si in mod profesionist, iti arata cum arati cand visezi cu ochii deschisi. Ochii sunt inchisi de fapt, dar pentru ca nu dormi, consideram licenta literara si zicem ca sunt deschisi. Te face sa zambesti si tu. Oare la ce se gandeau oamenii aia? Pe unii poti sa ii ghicesti, multe vise se repeta. Unii zambesc unor planuri, altii unor amintiri, altii celui de langa ei. Unii zambesc soarelui si zilei. O antologie de astfel de vise de unde cumpar si eu?
Astazi vreau sa visez ca ma plimb in timp, ca reusesc sa pictez in cuvinte tablouri abstracte despre copilul din mine, reusind astfel sa il readuc la viata.