am visat azi noapte ca si tie iti era dor de mine. ciudat cum visul a venit odata cu insomnia si s-a intrerupt cand am adormit zambind.
ciudat cum noaptea suntem oameni care iarta mai usor si uita mai repede. ciudat cum noaptea lucrurile par mai simple, obstacolele mai usor de depasit, hotararile mai ferme, sperantele mai intemeiate, dorintele mai puternice. fara contur, soptita si adormita, lumea pare micuta si usor de ignorat.
as putea sa iti soptesc cu glas ragusit, in continuare, ca sa nu trezim lumea, ca mi-e dor de tine. as putea sa ma rog sa nu mai vina dimineata si sa ramanem lunatici. as putea sa inlocuiesc draperiile cu unele mai inchise la culoare si sa iti fur ceasul. dar as prefera sa invatam sa ne plimbam si in soare. in asteptarea unei veri ce o sa vie.
