cate-n luna si-n stele

 am visat azi noapte ca si tie iti era dor de mine. ciudat cum visul a venit odata cu insomnia si s-a intrerupt cand am adormit zambind. ciudat cum noaptea suntem oameni care iarta mai usor si uita mai repede. ciudat cum noaptea lucrurile par mai simple, obstacolele mai usor de depasit, hotararile mai ferme, sperantele mai intemeiate, dorintele mai puternice. fara contur, soptita si adormita, lumea pare micuta si  usor de ignorat.

as putea sa iti soptesc cu glas ragusit,  in continuare, ca sa nu trezim lumea, ca mi-e dor de tine. as putea sa ma rog sa nu mai vina dimineata si sa ramanem lunatici. as putea sa inlocuiesc draperiile cu unele mai inchise la culoare si sa iti fur ceasul. dar as prefera sa invatam sa ne plimbam si in soare. in asteptarea unei veri ce o sa vie.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s