si s-ar putea sa ninga

e epuizant si halucinant sa incerc sa tin pasul cu mine. acu doua zile am hotarat zambind ca am sa fiu prietena ta daca imi dai voie. si m-am simtit usurata. ca un om mare. o seara intreaga nu am mai asteptat nimic. am cedat emotiile puternice pentru un sentiment de suficienta si liniste. si mi s-a facut dor de globuri rosii, multe, imprastiate peste tot prin casa. am vrut sa ninga.

dimineata m-am trezit insa in aceeasi lunga zi de toamna. a inceput candva, intr-un 15 de septembrie din alta lume si uita sa se incheie. soarele asta, caldura potolita, frunzele care se mai agata inutil de crengi, iarba care e mai verde ca niciodata. niciunde nu se simte iarna. si m-am simtit pierduta, deznadajduita, stupida in toate sperantele mele. s-au naruit intarind doar impresia ca le fac mereu degeaba. cum sa vina primavara daca nu e iarna? cum sa vina iarna  daca toamna nu se termina?  si am vrut sa ninga.

nu a tinut mult. deznadejdea. cum sa te superi pe soare cand nu ai umbrela? am avut senzatia unei batai usoare dar insistente din picior, ca atunci cand tii ritmul. nu vezi? si ziua aceea inceputa demult, si toamna  ma asteapta pe mine. eu tin totul in loc. am inteles gresit atata timp. noiembrie asta dulce, in balerini, imi spune, prin toate zilele cu soare pe care le-a adunat in calea mea, ca e timpul sa vina iarna. s-a terminat toamna. s-a terminat toamna! da drumul, copile, visurilor cu plimbari din septembrie! agata globuri rosii in locul lor! s-ar putea sa ninga.

i do believe they’ve done something funny to love

esti sigur ca minutele au doar 60 de secunde? secundele din orele de iarna trebuie sa fie mai lungi decat secundele din orele de vara. sunt gandite pentru imbratisari mai lungi. e mai frig afara, se intelege. desi, dupa parerea mea, ramane loc si pentru asteptari mai lungi. tot intre un sfarsit de noiembrie albastru si un inceput de decembrie prea verde. sigur sunt mai lungi. mie mi se par mai lungi cat te astept.

iar ai ramas fara nume. cum reusesti sa il pierzi mereu? am si eu partea mea de vina. ti-am spus in atatea feluri incat poate nici  nu l-ai pierdut. l-ai uitat doar. imi place “iubite”. intr-o zi va trebui totusi sa ti-l amintesti si sa mi-l spui si mie. sa-l pot sopti, striga cand esti pe celalalt trotuar, certa cand ma certi, chema cand intarzii, repeta cand nu-i nimeni in jur, canta cand te astept, mazgali pe colturi de servetele si desena in modele complicate. ai nevoie si de un chip, de un buletin, un loc pe harta, poate o optiune pentru vot, cateva opinii generale. restul descoperim pe drum. cafea sau ceai?