joaca de-a mine

am sa imi transform viata intr-o serie de intrebari cu raspuns simplu. si am sa inventez un zar cu doar doua fete. va fi gol pe din-nauntru ca sa incapa nodul din gat, strangerea de inima, privirea pierduta in zare si zarea. am sa ma opresc din gandit si o sa il las pe el sa dicteze mai departe. daca aveti ceva de reclamat, nu mai raspund.

are si zarul regulile lui. vrea sa raspunda si cand stiu raspunsul.  raspunsul corect e mereu al lui. nu da explicatii. nu accepta 2 din 3. si nu primeste reclamatii.

 

una din zilele alea

broken record

te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. te vreau doar pentru mine. Vino! Ramai!

…sau nu te mai vreau deloc!

razlet (2)

pantofii mei stau cuminti  in cutii, cu hartie din aceea care fosneste peste ei, pe dulap, sub pat, in debara. am scos ieri o pereche la plimbare, pana la eroilor si inapoi, prin parc, pe sub felinare, printre alti pietoni. i-am sters si i-am pus inapoi la intoarcere. le-am  promis ca indata vine primavara si am sa ii scot mai des. ei nu trebuie sa stie ca primavara aduce mereu pantofi noi.

ma simt ca o pereche de pantofi din sezonul trecut.

Imi poate da cineva asa ceva macar de ziua mea?

o zi care sa stiu cum se termina din momentul in care a inceput. banala. in care constante sa fie “tu”, “mi-e dor”, “azi”. necunoscute sa ramane o ora, un loc, povestea pe care mi-o spui. o zi care sa inceapa  cu o cafea cu lapte si cateva mesaje, cu un schimb de telefoane, cu o intalnire mai dupa-amiaza in care putem fi si obositi, tacuti si doar fericiti de apropiere, fara asteptari, fara obstacole de depasit, fara replici inteligente, fara efort, fara mers pe sfoara.  sa pot spune ca  suntem bine cand ma intreaba lumea. sa fim impresionati doar de comoditatea pluralul din gandire.

Promite-mi asa o zi si nu uita sa te semnezi.

amintiri dintr-un ventricul supraaglomerat

Am ajuns tarziu. Se terminase premiera. Focuri de artificii, cuvantari oficiale, reprosuri si felicitari la final. Acum era liniste. Nu aveai de unde sa intuiesti ca urma sa se aglomereze la loc. Nu eram suparata ca  nu am ajuns mai demult. Prima data oricum se fac mai multe greseli. Se pregatea sala pentru urmatoarea reprezentatie. Si eu trebuia sa fiu spectator, public, juriu, regizor, actor langa tine. Mai erau urme de confeti pe covoare dar cineva se chinuia sa aseze totul la loc, ca si cum se intampla totul pentru prima data. Se auzea o voce pe fundal. Promitea, se mira, si se bucura ca am ajuns. M-am simtit asteptata.

S-a aglomerat apoi. Vocea de pe fundal nu se mai distinge decat rar, cu rabufniri si incoerent. Am pierdut scenariul si programul. Unde inainte nu era nimeni, acum se aude zgomot de tocuri. A trebuit sa imi cer scuze sa ajung la locul meu. “Domnisoara, sunteti convinsa ca aici trebuie sa fiti?” Nu, nu sunt. Mai raman totusi putin…

stop cadru (2)

-ai intarziat

-eu nu intarzii. ajungi tu prea devreme. si planificam prea mult oricum. data viitoare ne intalnim pe o banca, in parc, pe seara.

-cine ajunge primul iubeste mai mult?

-nu e corect.

-de ce? doar tu nu intarzii niciodata. putem stabili care parc macar?

-si banca cu aproximatie daca insisti. langa un felinar, cu o gramada de frunze uscate la dreapta.

-si daca e iarna?

-iarna nu ne-ntalnim in parc, dragule.

 

stop cadru (1)

-inchide ochii inapoi si nu te mai uita la mine asa. vreau sa mai dorm, te rog.

-dormi.

-nu pot cat te uiti asa la mine…………..nuuu! nu! lasa draperiile in pace. de ce te incapatanezi sa aduci dimineata in pat?

-nu aduc pe nimeni in pat. e doar al nostru. si daca pleci vreodata, il schimb.

-vorbesti prostii.

-saruta-ma. poate tac.

-vreau sa te sarut pe ochi. trebuie sa ii tii inchisi pentru asta.

-si capul pe perna?

-ar fi ideal. trage draperiile si vino inapoi langa mine. te sarut apoi.

-e dimineata. ma iubesti si dimineata?

-si in orice anotimp.

-atunci trag draperiile. trebuie sa ma asigur ca nu te evapori.

-iar spui prostii.

-daca nu m-ai sarutat la timp…

alti noi sub alte stele

O pereche de pantofi rosii. Neaparat din aceia care indeplinesc dorinte si stiu drumul singuri. Glezne subtiri. Si o umbrela. Nu si ploaia. Un colt de strada. Si o tigara, daca as fuma. Doar una, pentru ca nu te-as astepta mai mult.

razlet

….de cate ori se poate termina un lucru care nu a inceput niciodata?…